Satul Murani

Minuni vii, ce-au dăinuit peste ani: cu asta se mândresc cei din Murani!

Localizare

Se situează în zona de nord a judeţului Timiş, la circa 22 km nord de municipiul Timişoara. La Murani se ajunge de pe drumul judeţean DJ691 Timişoara - Lipova, prin Pişchia. Localitatea se învecinează cu Seceani la nord, Pişchia la est, Giarmata la sud, Corneşti la vest şi Orţişoara la nord-vest. Hotarul de vest al satului este traversat de autostrada A1 Timişoara - Arad, faţă de care cel mai apropiat acces se găseşte la Giarmata.

Scurt istoric

Satul este situat într-o vale a pârâului Ludabara şi este înconjurat de mici dealuri. Primele date despre Murani datează din anul 1318 apoi localitatea a fost proprietatea familiei Murony, până în 1520, după care a urmat ocupaţia turcească. În Murani sunt renumite mlaştinile devenite rezervaţie naturală datorită speciilor de păsări de apă care se găsesc în zonă. În aria protejată sunt 60 de specii de păsări protejate prin convenţii internaţionale la care a aderat şi România. Deoarece aria protejată este limitată în partea de est de pădurea Pişchia, este necesară o protecţie a suprafeţei împădurite având în vedere că multe specii de păsări răpitoare de zi au ca refugiu şi loc de cuibărit pădurea.

Satul propriu zis, în Evul Mediu se găseşte sub numele de Muron (Murony) şi la 1472 era proprietatea familiei Murony, care a posedat-o şi la 1520. Sub ocupaţia turcească a fost locuită de români, avand 20 de case.
În 1781 a fost cumparată de Josif Kulterer, care la 1799, primind titlul de nobil (baron) a luat şi numele de Murany, de la care se păstrează şi castelul din centrul satului.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, moşia se împarte în două părţi: prima este a lui Ignaţie Muranyi, iar a doua jumătate îi aparţine lui Radanyi, născută Terezia Muranyi. De la aceasta, în 1848, a cumpărat-o contele Samuel Gyulay, care repară şi măreşte castelul.

 

Domeniile Murani

Domeniile Murani reprezintă un centru de agrement situat în centrul localității Murani, la doar 22 de km de Timișoara, în una din puținele zone colinare ale județului Timiș.

Proprietatea este străbătută de pârâul Ludabara, pe ea regăsindu-se un Conac cu o istorie frumoasă datat din anul 1871, un arboret cu specii diverse și deosebite (arin, molid, brad, mesteacăn, salcie creață, plângătoare sau dreaptă, salcâm ornamental, castan, ginkgo biloba, sequoia-cel mai mare exemplar din zona de vest țării), heleșteu, livadă, izvor cu apă potabilă.

Construcția Conacului a început în timpul ocupației habsburgice, după anul 1781. Proprietarul acestuia a primit titlul de baron de Muranyi în anul 1798, localitatea devenind astfel reședință de comitat. Conacul, înălțat pe două nivele, este situat în centrul unui minunat parc dendrologic ce se întinde pe o suprafață de 5 hectare, unele specii de arbori reușind să se păstreze până în prezent.